Spiritualitatea este un subiect pe care nu vom reuși niciodată să îl înțelegem complet cu mintea umană. Spiritualitatea nu este ceva de înțeles ci este o experiență, un proces, o călătorie, o cale nouă, o viață privită prin ochii sufletului tău unic.

Ce legătură are cu noi?
Pentru că noi suntem părți, scântei din Dumnezeu pe scurt, spiritualitatea este chiar accesarea părții divine din tine, cunoașterea Dumnezeu-lui din tine. Evident că fiecare percepe spiritualitatea în felul său, în funcție de experințele trăite și de gradul de acces la anumite informații, de gradul propriu de înțelegere în acest aici și acum.

De obicei trezirea spirituală se declanșează în fiecare om atunci când acesta este sătul de experiențe nefaste peste experiențe la fel de nefaste sau atunci când are parte de un șoc foarte puternic în viață, supra numit și ”Noaptea întunecată a sufletului”. 

Șocul este unul dintre cele mai des întâlnite treziri spirituale ale ființei umane, pentru că acela este punctul în care schimbarea devine inevitabilă și de cele mai multe ori oamenii de la care nu te-ai fi așteptat vreodată să se schimbe au ajuns să se trezească, schimbându-și cu totul, mentalitatea, comportamentul și stilul de viață. 

Evident că nu este necesar să treci prin șocuri extreme ca să îți dai seama că viața ta nu se îndreaptă spre împlinire și fericire pentru a-ți dori să schimbi ceva. 

Însă atunci când începi să simți că ceva nu este cum trebuie sau chiar nimic nu este așa cum tu îți doreai în inima ta, atunci când începi să îți pui întrebări despre cine ești cu adevărat și care este rostul vieții tale, dincolo de ceea ce vezi cu ochii, este clar că ai declanșat dorința de a porni pe o altă cale, aceea a spiritualității.

Ce este spiritualitatea dincolo de limite și preconcepții?

Dintotdeauna m-am considerat o ființă mai spirituală, mai emoțională, mai sensibilă, mai conectată la sufletul meu pentru că mereu am încercat să păstrez o conexiune cu Dumnezeu, așa, la acel nivel la care am fost învățată să o păstrez. 

Întrebările profunde pe care mi le puneam considerându-le prostii în copilărie, mă fac acum să îmi dau acum seama de profunzimea și setea mea de a mă descoperi dincolo de cine eram de fapt, încă de pe atunci. Mereu am simțit că este ceva mai mult decât ceea ce eu pot perce la nivel viual. 

Copil fiind mă întrebam spre exemplu dacă ceea ce eu văd din spatele ochilor mei, văd toți ceilalți oameni? Mă întrebam dacă lumea chiar arată în realitate așa cum eu o văd sau fiecare o vede altfel? Și culmea, de cele mai multe ori, eram extrem de convinsă în puerilitatea mea, că fiecare om vede totul diferit din cauza faptului, că probabil are culoarea diferită a ochilor. 

Nu de puține ori simțeam că sunt un actor pe o scenă imensă și mă întrebam cum pot să îmi schimb rolul vieții. Mă întrebam cine ne vede de sus, cine ne spune ce să facem, cine ne decide soarta, rolurile? Simțeam că toate aceste lucruri se pot schimba dar evident că toate aceste gânduri erau copilăroase și stupide, nu-i așa?

În plus, de multe ori simțeam să exprim lucruri din sufletul meu dar nu știam cum și nu eram sigură că voi fi înțeleasă de ceilalți. De multe alte ori aș fi vrut să spun lucruri pe care nu aveam curaj să le spun de teamă că voi fi judecată sau chiar nu voi mai fi iubită. Astfel am început să scriu poezii persoanelor pe care le iubeam ca mai târziu să îmi dau seama că era o exprimare a sufletului pe care am acceptat-o și îmbrățișat-o. Volumul de poezie Sâmbure de Suflet este un volum extins cu peste 150 de poezii în care am tipărit chiar și poezii din vremea adolescenței cât și altele recente.

Îmi amintesc că, încă din copilărie am fost acea ființă umilă, gata să accept suferințele vieții, gata să accept pedepsele unei vieți simple și modeste, a unor situații grele, a unor persoane nepotrivite, a unor lucruri sau locuri de muncă în care nu mă regăseam doar pentru că eram convinsă că prin suferință ating fericirea. 

Am fost gata să accept că le merit pe deplin pe toate, pentru a mă bucura într-un final de ele, după ce probabil nu voi mai fi pe acest Pământ. 

M-am învinuit și m-am considerat nedemnă ori de câte ori uitam să îmi spun rugăciunile sau nu ajungeam la slujba de Duminică. Acceptam situații care îmi displăceau doar pentru că nu consideram că merit altceva, că eram nedemnă să fiu fericită, încă din această viață. Țineam toate posturile, rugăciunile, și suferințele unei persoane care nu are curajul să exprime ce este cu adevărat, în speranța că Dumnezeu vede sacrificiul meu și se îndură să îmi dea și mie o viață mai bună, bucurie în suflet, iubire, un job mai bun, o relație mai bună, mai mulți bani și oameni de calitate în viața mea.

Am trăit mulți ani cu teama că dacă nu respect ceea ce mi se spune voi merge în iad și că nu sunt demnă de nimic bun în această viață. Toate aceste lucruri au dus la o stimă de sine scăzută, la situații de viață pe care mi le-am asumat și îndurat cu aceași speranță că, undeva, cândva, Dumnezeu își va face milă de mine și va spune:
”Gata. Ai dus destule! Acum meriți tot ce e mai bun!”

Am așteptat ani de-a rândul să se schimbe ceva, neîntelegând de ce lucrurile nu se îmbunătățesc, de ce golul era tot mai mare în sufletul meu, nemulțumirea tot mai adâncă, de ce alegerile mele nu mă împlineau și de ce toate lucrurile pe care mi le doream păreau prea departe de mine. 

Mă simțeam blocată într-o viață pe care nu mi-o doream din multe puncte de vedere și mai ales într-un corp în care nu-mi găseam liniștea. 

Astfel am ajuns să fug dintr-o situație în alta, dintr-un loc în altul, dintr-o căutare în alta, în speranța că ceva se va schimba. Simțeam că nu sunt unde trebuie și eram într-o căutare continuă, într-o speranță continuă că ceva mai bun trebuie să vină în viața mea. Aproape că ajunsesem că mă supăr că Dumnezeu nu mă mai ascultă, nu mă mai vede și nu face nimic din ceea ce îmi doresc și eu, un om neînsemnat.

Trezirea și dezvoltarea spirituală – primii pași în a-ți schimba scenariul propriei vieți.

După mult timp în care lucrurile rămăseseră la fel mi-am dat seama că viața trebuie să fie mai mult decât ceea ce văd eu și percep în acel moment. Că trebuie să existe o altă cale. Că există o cale a fericirii pe care eu încă nu am pășit. Că există ceva bun, ceva mai bun și pentru mine. 

Vedeam în jurul meu oameni care erau fericiți pe calea lor și nu înțelegeam unde greșesc. 

Atunci am realizat că eu trebuie să schimb macazul vieții mele, că alegerile mele trebuie schimbate și întreaga concepție pe care o aveam despre viață.

Atunci am devenit din ce în ce mai conștientă de faptul că este nevoie de o dezvoltare spirituală ( o dezvoltare spirituală diferită de ce știam, o schimbare a mentalității și percepției) pentru a putea face asta și știam undeva în sufletul meu că acesta este un întreg drum de parcurs. 

Mi-am asumat decizia și am început cu pași mici schimbarea.

 Atunci mi-am dat seama că Dumnezeu nu are nici o vină în alegerile pe care eu le făcusem, în alegerile și consecințele pe care eu crezusem că le merit, iar sacrificiile pe care le făcusem cu o intenție greșită, mă țineau într-un mare blocaj, în blocajul propriei mele minți.

Devenisem deja conștientă de anumite tipare ale vieții mele, anumite comportamente, situații, oameni care se repetau ciclic și nu știam exact motivul pentru care se întâmplă toate lucrurile astea. 

Atunci am început să îmi pun întrebări, să le notez într-un jurnal, să notez tot ce simt și să realizez că indiferent unde sunt sau cu cine, ceea ce eu simt și percep se repetă la nesfârșit. Atunci am realizat că nu fuga este soluția ci cunoașterea propriei persoane și învățarea unei lecții, rezolvarea cauzei care a produs efectul de repetiție. 

Astfel că am decis să fiu atentă la reacțiile mele în diverse situații sau cu anumite persoane, am citit și recitit ceea ce notasem cu zile în urme și mi-am propus să fac totul diferit. Am început să sesizez că Astfel unele lucruri începeau efectiv să se schimbe fără ca eu să cer, să spun sau să fac prea multe. Așa am început să văd minunile și coincidențele vieții întâmplându-se pe rând, în viața mea.
Deveneam din ce în ce mai întrebătoare și mai profundă pentru că realizam cât de multe lucruri le făcusem la fel, în situații similare dar în conjuncturi diferite și mi se părea dureros de ironic cum așteptam ca lucrurile să se schimbe în viața mea în aceste condiții.

Atunci mi-am dat seama de faptul că acel clișeu: ”Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” – M. Ghandi nu era un clișeu ci o realitate incontestabilă. Rezistența la schimbare este incredibilă, atunci când ani de zile ai făcut lucrurile din automatism, așa că efortul depus pentru a fi conștientă și prezentă clipă de clipă era maxim. Dar nu am încetat să citesc, să aflu alte viziuni, să ascult alte perspective, să încep să aplic și să le integrez în mintea, corpul, viața și sufletul meu. Nu am încetat să îmi exersez răbdarea pe care nu am avut-o niciodată iar aceasta începea să facă parte din mine.

De multe ori mă simțeam copleșită de faptul că de acum, conștientizam că eu sunt ”șoferul” vieții mele iar focusul pe intuiția și strigătele sufletului care începeau să iasă la iveală, devenea din ce în ce mai clar, mai conturat, mai prezent. Am încetat să mai accept idei cu care nu rezonam și pe care le simțeam a fi neadevărate pentru ceea ce eu sunt și am preluat din lumea întreagă concepții pe care eu le acceptam ca fiind cu adevărat împlinitoare pentru mine.

La început, limitele minții mele îmi spuneau cât de aberante sunt toate informațiile noi și mă făceau chiar să simt vinovăție, trădare și respingere față tot ceea ce învățasem și trăisem până atunci. Însă cu repetiție și cu focalizarea atenției pe emoția resimțită dincolo de minte, mi-am dat seama ce va rămâne și ce nu, ca fiind un nou pilon, în reconstrucția unei noi EU.

Unul dintre secretele dezvoltării spirituale este să admiți ca fiind adevărat pentru tine doar ceea ce tu simți, dincolo de barierele minții că este adevărat. Evident că la început este dificil să faci acest lucru, datorită îndoctrinărilor. Este destul de greu de acceptat faptul că dincolo de ceea ce tu știi deja se află o altă lume, o altă viziune, un drum cu totul diferit. Asta face parte din înlăturarea orgoliului, din ”îmblânzirea” Ego-ului și reeducarea lui, din renunțarea la ”a mai avea dreptate” și a deține controlul și a te abandona lucrurilor noi care vin înspre tine.

Astfel mi-am dat seama că spiritualitatea este mai mult decât respectarea unor reguli, este mai mult decât un Dumnezeu care ”îți dă sau îți ia când are El chef”. Că spiritualitatea este tot ceea ce este și am înțeles că este un drum, o cale, un proces, pe care l-am început și pe care trebuia să merg de acum înainte. 

De acum nu mai puteam să trăiesc în același mod și nu mă mai puteam preface că ceea ce știam acum, nu știam. Nu mă mai puteam preface că sufletul nu îți arată adevăruri și calea pe care poți merge înspre împlinire. 

Știam că nu va fi ușor, însă simțeam că Dumnezeu îmi este acum alături, așa cum nu L-am simțit niciodată până în acel moment. De acum, eram cu adevărat parte din Dumnezeu iar ceea ce urma era sub ghidajul Său Divin – calea spre împlinire spirituală.

Când devii un om spiritual și ce am înțeles eu despre spiritualitate?

Am început să studiez spiritualitatea înteleasă din mai multe puncte de vedere, din mai multe colțuri alte lumii și religii diferite, pentru că îmi doream să devin cu adevărat un om spiritual și astfel am realizat cât de mult mi-am reprimat ființa divină din interior, cât de mult m-am limitat și câte lucruri grele mi-am spus mie însămi, ”biciuindu-mă” și trăind la modul unui om prea mic ca să merite ceva mai bun.

Atunci am realizat ce potențial a pus Însuși Dumnezeu în fiecare dintre noi și cum avem puterea și libertatea de a ne crea propria realitate. 

Am început să înțeleg că iadul nu există, că Raiul nu este un loc în sine ci că ambele sunt doar niște stări pe care noi, voit, le acceptăm în ființa noastră, le trăim și le experimentăm chiar aici, în această existență. Iar eu trăiam într-un mic iad interior din care îmi doream să scap. Eu creasem o realitate din limite, din teamă, din viziunea suferinței și a unui om care nu merită prea multe. De acum voiam să schimb realitatea și știam că am potențialul și sprijn divin pentru a face asta.

Atunci am înțeles că pedeapsa nu este pedeapsă divină ci este o consecință a ceea ce facem, suntem, fiecare în mod voit iar eu îmi doream cu tărie să învăț, să îmi reamintesc cum pot crea o viața diferită. Tot în acest proces am înțeles că noi nu venim aici pe Pământ să învățăm cine suntem, ci să ne reamintim cine suntem, să recreem ființa divina din noi, după principiile Iubirii cu care este înzestrat sufletul nostru. 

Atunci am înțeles iubirea nemărginită a lui Dumnezeu de ne fi alături indiferent de alegerile pe care noi le facem. Libertatea de a decide cum vrei să arate viața ta, acel Liber – Arbitru pe care Dumnezeu ni l-a dat, mi se pare cel mai frumos DAR pe care l-am primit vreodată, ca oameni de la Creator.

Din acel moment tot ce am clădit în mintea și viziunea mea de viața s-a năruit ca un castel de nisip luat de apă. Am rămas fără nimic concret din pardigmele vechi, am rămas acolo, cu un plan pe care nu îl aveam și pe care trebuia să încep să reclădesc, o ființă nouă, o viață nouă.

Acum știam că Dumnezeu nu mai este Acel Cineva, de deasupra mea care decide când și cum să îmi dea, care se supără că am luat anumite decizii care nu se încadrează în anumite norme ci am început să îl văd pe Dumnezeu în mine, în Tot ceea ce EXISTĂ și L-am simțit ca o minune incredibilă în viața mea.

Mi-am dărâmat toate miturile legate de viață, de spiritualitate, de oameni, de relații, dorințe și acum eram în punctul în care trebuia să îmi asum că puterea este în mâinile mele, că eu trebuie să fac pași pentru a le realiza.
A fost dureros să accept faptul că nu eu nu mai depindeam de mila lui Dumnezeu și că nu mai este nimeni vinovat pentru ceea ce eu trăiesc.

Dar a fost împlinitor să îmi dau seama că Dumnezeu este întotdeauna cu mine și mă susține, atât timp cât fac totul din iubire și fără scopuri și intenții care pot dăuna celorlalți oameni sau vieții în general.
Atunci când am realizat că suntem cu toții din aceași Parte, din același Dumnezeu mi-a fost din ce în ce mai ușor să evit judecata (a mea și a celorlalți oameni), să empatizez cu ceilalți, să văd dincolo de comportamente, suferință sau fapte care nu corespund unui standard.

A fost destul de ușor să înțeleg toate lucrurile astea, pentru că începeam să îmi dau seama în propria viață de unde provin anumite comportamente, limitări sau suferințe și de ce ele se repetă la nesfârșit.

Astfel a început drumul descoperirii de sine și ulterior cel al vindecării.

De aici a pornit călătoria omului spiritual care simțeam să devin, cu adevărat. Acest proces este clar unul care se întinde nu pe o viață ci pe mai multe, pentru că am început să accept ca fiind real conceptul vieților trecute și nu ca ideologie ci ca un fapt pe care îl simțeam cu adevărat. 

De ce? Pentru că anumite emoții pe care le resimțeam uneori proveneau din surse sau situații pe care nu le trăisem cu adevărat în această viață (acest lucru îl poți resimți și când ești prea deschis, nu te protejezi și te conectezi cu alte suflete, preluând prea mult din energia lor). 

Sau se întâmpla de multe ori să trăiesc momente care îmi păreau atât de familiare încât aveam impresia că le-am retrăit cel puțin încă o dată. (La fel se întâmplă și cu anumite persoane pe care nu le-ai mai văzut niciodată dar îți par extrem de cunoscute sau te simți foarte familiar în prezența lor.) 

Însă nu găseam logica acestor lucruri, până atunci când am acceptat acest concept ca fiind un posibil adevăr. Astfel am realizat că scopul meu este mult mai mare decât acela de a vindeca ceea ce trăisem până atunci, ci aveam de vindecat ceea ce experimentasem și în alte vieți. 

Un bagaj cu care am venit aici și pe care îl duceam ca pe o greutate și nu ca o lecție.
Este important să ceri ajutor în tot acest proces mai ales atunci când te simți copleșit de emoții, de descoperirile făcute, de autocunoaștere. Suntem învățați să reprimăm tot ceea ce suntem dincolo de aparențe, pentru a nu ne arăta vulnerabilitatea, pentru a depăși momentele dificile prin putere. 

Astfel că atunci când toate acestea ies la iveală, descoperi un nou tu pe care nu l-ai văzut niciodată, ceea ce te poate speria. Să nu îți fie teamă să ceri ajutor persoanelor în care ai încredere că te pot ajuta în tot acest proces și ai multă credință în ceea ce sufletul îți spune sau îți arată. Aici intervine credința – acea credință cu totul diferită în Înțelepciunea Divină. Ești pe drumul descoperii de sine și în curând vei fi pregătit să vindeci totul.

A trăi în prezent – ce înseamnă de fapt?

Tot din acest concept am înteles ce înseamă cu adevărat ”a trăi în prezent” adică a nu retrăi emoția unei situații din trecut. Așa am început să fac delimitarea între experiențele copilăriei mele, temerile și trăirile de atunci și ceea ce sunt și pot experimenta acum, ca adult. Așa mi-a fost mai ușor să gestionez situații din prezent, iertând emoția similară trăită în trecut și creând o emoție nouă, aici și acum.

După ce, multe noi idei și concepții au început să se așeze în ființa mea, le-am acceptat și integrat, clădindu-se încet încet o ființa nouă. Situațiile, oamenii din jurul meu și viața părea cu totul alta, acum. Mai degrabă mi se părea un joc, un experiment prin care trebuie să văd cu ochii sufletului. Nici o problemă nu mai era cu adevărat problemă și nici o persoană nu mai era cu adevărat rea. Totul devenea o experiență prezentă din care puteam să aleg ceea ce să învăț, ceea ce să preiau și ceea ce vreau să păstrez sau nu în viața mea.

Astfel am învățat că atașamentul, egoismul, dependențele și controlul erau lucruri care mă obligau să retrăiesc la infinit o anumită situație trecută, așa că am decis să mă debarasez de ele și să trăiesc momentul acum, reclădit așa cum îmi doresc în prezent.

Am început să nu mă mai regăsesc în anumite situații și să nu mai rezonez cu anumite persoane, așa cum o făceam în trecut. Deși mereu am fost o persoană sociabilă, de acum, preferințele mele în a petrece timpul deveneau cele în care eram doar eu cu mine. Teama de singurătate pe care o percepeam ca pe ceva înfricoșător, cândva, a devenit un moment plăcut.

Mă simțeam perfect să petrec timp cu mine, descoperind tipare, limite, amintiri, comportamente și emoții din tot ceea ce experimentasem. De acum totul se simțea altfel, se vedea altfel și începeam să mă iubesc pentru cum am reușit să trec prin toate aceste experiențe și cum am ajuns să fiu unde sunt acum.

Voiam să mă îmbrățișez și să îmi mulțumesc! Eram incredibilă! De aici începea ca iubirea de sine să crească, să se reclădească și aveam parte de acele momente în care eram doar eu cu mine și în orice loc, mă simțeam împlinită, pur și simplu.

Trezirea spirituală. 108 simptome pe care le-am experimentat în acest proces.

Unele dintre schimbări au început să se întâmple în interiorul meu și în viața mea fără să le plănuiesc. Ele s-au întâmplat pur și simplu pentru că de acum, eram pe o vibrație cu totul diferită – un prim simptom nevăzut al ascensiunii spirituale. 

Aceste lucruri făceau de fapt parte din simptomele spirituale despre care mulți terapeuți vorbesc. Am aflat asta mai târziu, atunci când deja începusem să înțeleg din ce în ce mai mult de ce simt nevoia unor schimbări majore în toate domeniile vieții mele iar unele chiar se întâmplaseră deja de la sine. Este normal ca atunci când te schimbi din temelii, să trebuiască să schimbi totul, nu-i așa?

 Enumăr 108 schimbări pe care le-am resimțit în acest proces ( am ales 108 pentru că este un număr sacru) . Ele fac parte din acele simptome pe care le poți și tu identifica în viața ta. Unele le-am simțit ca fiind necesare (ca și modificare a ce eram) iar altele s-au produs în mod inconștient în viața și mentalitatea mea.

1. Încetezi să mai dai vina pe Dumnezeu pentru tot ceea ce ți se întâmplă.
2. Înțelegi că tu creezi toate circumstanțele vieții tale – cu ajutorul și sub privirea plină de iubire a lui Dumnezeu.
3. Înțelegi că Sufletul tău te ghidează spre ceea ce ai nevoie cu adevărat să experimentezi în această viață.
4. Renunți la control și te abandonezi vieții.
5. Renunți la a te mai judeca pe tine și pe ceilalți.
6. Începi să vezi iertarea ca fiind iubire. Iertarea ta și a celorlalți. Iubirea pentru tine și pentru ceilalți.
7. Petreci din ce în ce mai mult timp cu tine însuți.
8. Îți schimbi percepția asupra vieții, asupra problemelor și a situațiilor. Vezi viața ca pe un experiment din care ai mereu ceva de învățat și nu ca pe o greutate.
9. Începi să redescoperi cine ești dincolo de minte, limite, învățături și experiențe din trecut.
10. Mulțumești pentru orice, oricui și pentru bine și pentru ceea ce înainte percepeai a fiind mai puțin bine.
11. Simți emoție în fiecare moment și devii conștient de ea. O poți identifica și chiar te poți întoarce la momentul la care ai simțit pentru prima data acea emoție. De acum ai puterea de a o schimba, dacă nu este una care îți este benefică.
12. Ești conștient în fiecare clipă că totul se întâmplă pentru binele tău suprem și îți dorești să evoluezi cu fiecare experiență.
13. Devii mai empatic, mai iubitor, mai înțelegător cu ceilalți oameni.
14. Simți energia unui loc sau a unei persoane. Te simți atras să rămâi în anumite locuri sau cu anumite persoane și viceversa.
15. Ai mereu discuții interioare cu tine însuți.
16. Vezi totul ca pe o binecuvântare și apreciezi lucrurile simple precum natura, vântul, florile, animalele, pietrele etc.
17. Devine total neimportant ce cred ceilalți despre tine.
18. Te focusezi mai mult pe ceea ce simți și nu pe cum arăți fizic. (Oricum fizicul se îmbunătățește considerabil din toate punctele de vedere atunci când în interiorul tău e liniște, pace și împlinire. )
19. Devii conștient de faptul că totul este cauză-efect astfel acțiunile tale vor fi cu totul altele.
20. Nu vei mai face anumite lucruri din teamă ci din pricina faptului că știi că ulterior vei experimenta efectul cauzei pe care ai produs-o chiar tu.
21. Vei fi mai responsabil și mai asumat, nu vei mai da vina pe ceilalți în nici o situație ci mai degrabă vei căuta în tine emoția care a făcut ca acea persoană să intre în viața ta și să acționeze într-un anumit mod.
22. Ești conștient că tot ceea ce trăiești și toate persoanele pe care le întâlnești sunt oglindă a interiorului tău. Cu ajutorul lor te cunoști mai bine pe tine, te redescoperi și te reclădești.
23. Nu mai crezi în coincidențe ci știi că tu ai creat acele situații sau că ți-au fost aduse în viața pentru a schimba/vindeca ceva din interiorul tău.
24. Nici o problemă nu mai este cu adevărat o problemă ci mai degrabă o punte înspre a deveni mai bun, mai spiritual, mai evoluat, mai întelept.
25. Ai mai multă răbdare și simți iubirea la un alt nivel.
26. Devii mai atent la alimentația ta, la produsele pe care le folosești și devii conștient de corpul tău. Ai tendința de a mânca doar alimente naturale. Nu mai poți mânca aceleași alimente pe care le mâncai înainte, devii mai atent pentru că știi că corpul tău este templul sufletului tău.
27. Ajungi să ai o comunicare strânsă cu corpul tău și alegi acele alimente de care corpul tău are nevoie cu adevărat. Percepi gusturile și mirosurile diferit.
28. Alegi să faci în timpul liber lucruri cu totul diferite decât înainte, acele lucruri care te conectează cu tine, cu natura, cu lumea energetică.
29. Renunți la TV, la a mai pierde contactul cu tine și prezent ascunzându-te în locuri de muncă care nu te mai împlinesc, rețele sociale, emisiuni tv sau filme.
30. Nu mai contează pentru tine numărul de like-uri și nici aprecierile celorlalți oameni.
31. Atragi în viața ta persoane care trăiesc, gândesc și iubesc conform concepțiilor tale.
32. Viața și persoanele din jurul tău se schimbă fără ca tu să ceri cuiva să se schimbe.
33. Începi să manifești unele gânduri și dorințe aproape instant.
34. Simți energia și conexiunea cu Tot ceea ce Este în creștetul capului sau în corp sub formă de căldură, furnicături, emoții puternice, palpitații.
35. Îți dai seama că nu este nimic bun sau rău ci că pur și simplu totul este așa cum este doar că percepția ta este diferită.
36. Nu îți mai dorești să ai tot timpul dreptate. Recunoști diferența între EGO și SUFLET.
37. Ești mult mai liniștit și mai înțelegător față de tine însuți, de ceilalți oameni, de situații și comportamente.
38. Vezi toți oamenii ca fiind suflete care experimentează indiferent de situația în care se află. Ajungi să îi înțelegi și să îi iubești așa cum sunt fără a mai avea tendința să îi schimbi. Devii conștient că fiecare om are parte de propria sa experiență. Îi respecți alegerile și Liberul-Arbitru fiecărui om din jurul tău.
39. Pui mult mai mult accent pe dezvoltarea ta spirituală, pe creșterea și evoluția ta. Citești mai mult. Ai tot mai multă sete de autocunoaștere.
40. Timpul cu tine devine mult mai prețios decât a petrece timp făcând lucruri care nu îți plac.
41. Participi la seminarii, webinarii sau ședințe cu terapeuți holistici fără a ți se mai părea ceva anormal. Toate aceste situații și persoane încep să apară din ce în ce mai mult în viața ta.
42. Începi să îți faci o rutină din a medita, a vorbi cu tine însuți, a te recrea ca ființă divină.
43. Te simți atras de toate instrumentele prin care te poți cunoaște, înțelege mai bine, tot ce până atunci poate păreau lucruri oculte: astrologie, cristale, yoga, tarot, rune, citirea chipului, terapii holistice, radiestezie, renașteri spirituale, regresii, întâlniri cu sufletul tău, cu îngeri, cu ghizi spirituali etc. Nu mai judeci nimic din prisma limitărilor, devii deschis să experimentezi tot ce este nou și te poate conduce la o cunoaștere de sine mai profundă.
44. Îți creezi momente și locuri sacre în care să te retragi pentru a medita și a te reîntâlni cu tine însuți.
45. Te bucuri de apă, de pământ, de tot ceea ce simți și vezi culorile mult mai strălucitoare, mai tari, mai frumoase.
46. Vorbești cu Dumnezeu mereu.
47. Îți creezi propriile rugăciuni, iar cererile sunt cu totul diferite, axate mai mult pe ascensiunea spirituală decât pe material.
48. Experimentezi somnul cu totul altfel. Devii mai conștient de visele tale.
49. Îți amintești visele și începi să faci legături. De cele mai multe ori visele îți par atât de reale încât nu mai poți distinge realitatea de vis.
50. Treci foarte ușor și rapid de la o stare la alta. Poți plânge fără să știi cu adevărat de ce și poți trăi chiar stări de anxietate. Mintea și corpul tău încearcă să se adapteze noilor schimbări, aducându-ți la suprafață emoții pe care le-ai reprimat. Este normal să treci prin aceste emoții și senzații. Este important să le accepți și să le lași ușor să plece.
51. Te accepți așa cum ești și te focusezi pe ce poți îmbunătăți nu pe ceea ce nu îți place. Accepți să retrăiești trecutul pentru a înțelege de unde provin anumite comportamente.
52. Nu mai fugi de trecutul tău și nu te mai identifici cu el. Reușești să admiți suferințele prin care ai trecut și accepti emoția care vine o dată cu ele, știind că astfel începe vindecarea.
53. Ești mult mai atent la ceea ce se întâmplă în jurul tău, la ce oameni apar, ce îți spun, ce situații întâlnești.
54. Nu te mai enervezi în situații în care înainte te aprindeai foarte repede ci încerci să vezi ce este dincolo, ce vrea să îți spună despre tine acea situație.
55. Îți dorești să îți depășești fricile pe care le aveai înainte știind că totul este experiment și percepție.
56. Conștientizezi că realitatea nu este de fapt realitate ci este percepția fiecăruia în funcție de trăirile, limitele, gândirea sa.
57. Accepți că fiecare om are momentul său de trezire.
58. Te simți mereu protejat de Energia Divină.
59. Nu mai ai temerile pe care le aveai înainte ci ai mai multă încredere în călăuzirea divină și în comunicarea ta cu Aceasta.
60. Îți depășești frica de moarte, știind că este doar o trecere spre o altă experiență.
61. Nu mai suferi când ești părăsit sau când o persoană dragă pleacă într-o altă dimensiune pentru că știi că asta este egoism – opusul iubirii și pentru că devii conștient că fiecare avem scopul nostru diferit pe acest pământ.
62. Nu te mai atașezi de oameni și relații și nu mai simți că dacă acestea nu mai există în viața ta tu ești gol.
63. Te poți îngrășa pentru că începi să acumulezi mai multe energii fiind deschis. În același timp readuci emoții, experiențe în corpul tău pentru a le vindeca.
64. Poți experimenta cu ochii închiși sau deschiși vederea unor lumini albe sau colorate, forme geometrice sau chiar aură în jurul persoanelor.
65. Începi să crezi în îngeri, arhangheli, ființe de Lumină, Maeștri Spirituali, Ghizi de Lumină și în protecția lor divină.
66. Îți poți auzi vocea interioară cu o foarte mare intensitate, atunci când ai mintea liniștită sau în situații în care nu știi exact ce trebuie să faci.
67. De cele mai multe ori faci alegerile perfecte, pentru că te lași ghidat de intuiție.
68. Te simți uneori copleșit de tot ceea ce se petrece și simți nevoia de a dormi mai mult.
69. Faci ceea ce simți cu mult mai multă înțelegere față de tine și fără a te mai judeca.
70. Niciodată nu simți că pierzi timpul.
71. Începi să ai tot mai multe senzații și emoții în timpul meditației sau al rugăciunilor. Poți simți prezențe divine în jurul tău.
72. Devii mai luminos la față și te simți mai energic. Multe persoane îți vor spune că ai întinerit.
73. Dorești să faci schimbări majore în viața ta, la locul de muncă, în casă, în relații fără a mai avea teama de pierdere.
74. Îți dorești libertate în fiecare moment iar restricțiile nu mai sunt parte din stilul tău de viață.
75. Te simți mai puternic, mai încrezător, mai plin de viață. Chiar dacă uneori te simți confuz și ai sentimentul că nu mai înțelegi ce se întâmplă știi că este doar un proces și că ești ghidat spre ceea ce trebuie să trăiești.
76. Devii mai creativ, începi să faci mult mai multe lucruri din cele pe care ți le doreai mereu să le faci și nu ai avut curaj.
77. Ți se pare că schimbările sunt din ce în ce mai multe în interiorul, mentalitatea și viața ta.
78. Îți cauți fericirea în stări și nu în lucruri, mâncare, oameni.
79. Nu ceri sfaturi cu scopul ca ceilalți să te ghideze în alegerile tale știind că ghidajul tău interior este cel adevărat. Pentru că ai înțeles că fiecare are propria viziune despre viață iar ceea ce se potrivește cuiva nu ți se va potrivi neaparat și ție. Însă admiți că ceea ce alții îți spun este pentru a învăța ceva despre tine, pentru a te îmbunătăți în mod constant.
80. Ai încredere în intuiția ta și în ghidarea pe care o primești pentru binele tău.
81. Ești bucuros când întâlnești oameni care trec prin același proces și vă împărtășiți experiențele. Te bucuri de fiecare om care ajunge în acest proces ca și cum ar fi bucuria ta.
82. Nu te crezi superior nimănui ci îl vezi pe fiecare, ca fiind un suflet egal cu tine.
83. Nu mai invidiezi pe nimeni pentru că știi că fiecare este perfect așa cum este și fiecare are același potențial divin. Totul este doar o chestiune de timp, până când lăsăm ca acesta să se manifeste în noi.
84. Nu mai simți nevoia de a face pe plac tuturor ci de a-ți exprima dorința sufletului tău indiferent cât de nefirească pare pentru ceilalți.
85. Începi să faci legături interioare cu tot ceea ce auzi, vezi, citești. Vezi răspunsuri la întrebări în locuri unde nu te așteptai.
86. Sincronicitățile apar din ce în ce mai des și au mereu legătură cu ceea ce își dorești să descoperi sau să împlinești.
87. Ți se pare mult mai ușor să faci lucrurile pe care ți le doreai și din teamă nu le făceai.
88. Zâmbești persoanelor pe care nu le cunoști doar pentru că au un vibe bun.
89. Găsești soluții și rezolvări mult mai ușor decât înainte.
90. Începi să ai chiar previziuni în vise sau în momente de meditație despre ce se va întâmpla sau ce ar trebui să faci.
91. Devii mai integru și îți dorești să faci totul mult mai corect. Nu pentru că ai fi judecat sau pedepsit ci pentru că acest lucru ți se pare foarte important.
92. Nu mai vrei să fii ca ceilalți, îți dorești să fii autentic și să te exprimi exact așa cum ești.
93. Nu mai poți sta în situații care te limitează, lângă oameni care nu sunt autentici.
94. Devii mai atent la fazele Lunii, astrologie, anotimpuri, schimbări climatice.
95. Descoperi noi calități în tine, noi talente, pasiuni.
96. Asculți cu totul altă muzică iar de cele mai multe ori îți place muzica naturii sau chiar liniștea.
97. Te simți mai conectat cu animalele și plantele și le vezi ca pe ființe vii cu suflet, care au nevoie și oferă iubire.
98. Devii mult mai atent la ceea ce simți, ce vorbești, ce ți se spune de către ceilalți oameni. Primești tot ce îți oferă viața cu gratitudine și bucurie, fără să mai aduci comentarii, ai încredere că tot ce vine este exact cum trebuie să fie.
99. Ceilalți te pot percepe ca fiind anormal, visător, cu capul în nori.
100. Nu mai dorești să atragi atenția asupra ta.
101. Te concentrezi mereu pe interiorul tău, pe observație, pe ce poți schimba, îmbunătăți la tine însuți.
102. Respiri mult mai conștient, respiri corect, adânc, te oxigenezi.
103. Ești deschis la concepte noi de credință, religie, ideologii.
104. Te axezi pe curățarea energetică nu doar fizică – atât a ta, cât și a casei tale și a tuturor locurilor în care mergi.
105. Începi să vezi nefericirea oamenilor cu alți ochi și tot ceea ce se întâmplă în jurul tău.
106. Te simți responsabil în a crea iertare în interiorul tău pentru tot ceea ce este. Îți dorești să schimbi lumea prin tine, nu spunându-le altor ce să facă ca să se schimbe.
107. Știi când să vorbești și când să asculți.
108. Ești fericit, împlinit, protejat, conștient, prezent, liber. Reușești să te ierți și să ierți totul. Reușești să te abandonezi, să crezi, să trăiești viața așa cum este.

Așadar ca să exprim pe scurt tot ceea ce semnifică pentru mine spiritualitatea, alături de marele DAR al lui Dumnezeu oferit ființei umane este: LIBERTATEA! Libertatea de a iubi, de a fi bun, de a primi și dărui cu inima, de a fi cine ești cu adevărat, de a fi autentic și de a te elibera de preconcepții, limite, temeri, frustrări, de a te ierta și a ierta totul. De a fi conectat cu TOT și TOATE și de a accepta totul ca pe un experiment pentru sufletul tău care a venit aici, pe Pământ să se redescopere, să se bucure, să experimenteze dualitatea binelui și răului, întunericului și luminii. Aici alegem ceea ce vrem să trăim și tot ceea ce avem, simțim, întâlnim. Realitatea noastră este creația gândului, emoției și dorinței noastre din interior. Exteriorul este mereu reflecția lumii noastre interioare.

Tu cum percepi spiritualitatea și care dintre simptomele trezirii spirituale le-ai experimentat?