Știu într-o zi te vei întoarce
ca și cum filmul nostru
a avut doar o pauză de emisie
timpul nu va știi cum să treacă
cum să se scuze, să mintă
cum să motiveze
absența cărnii din celălalt
va părea doar
o publicitate enervantă, nereușită, seacă
ce nu-și merită banii
cireșii încă miros ca în prima zi
emoțiile se piaptănă precum fecioarele
dezgolite dar nevinovate
obrajii îmi sunt roșii
călăreții se grăbesc spre lupta supremă
din care nu se știe câtă viața le va mai rămâne
sunetele din nori coboară cu greutatea
cu care mă regăsesc lângă tine
stiu
acea zi va fi exact ca prima
în care mi-ai sorbit sufletul
(așa cum nu se face, cum nu se cade
unui cuplu care încă nu s-a cunoscut după miezul nopții)
de unde puteam sa jur că nu este
că nu va crește vreodată ceva
te-ai cățarat ca uriașul pe vrejul de fasole
iar sus….o Lume Nouă
o lume a noastră, unică, elastică
moale…
M-ai descoperit
deconspirat și tulburat…
și-acum știu că te vei întoarce
acolo, unde aparții….